Istoricul si originea

Scotia este tara de origine a multor terrier-i mici, toti cu caractere puternice, picioare scurte si roba zburlita, aspra, Scottish-ul fiind creat in jurul anului 1700. Secole in urma, fermierii scotieni au utilizat acesti caini mici, vioi pentru a-i ajuta sa-si mentina fermele fara daunatoari. In cele din urma, prin intermediul inmultirii selective, au aparut cinci rase diferite de terrier.

Aspectul exterior si dimensiunile

Scottish Terrier-ul un caine musculos, bine legat, indesat care emana putere, echilibru, ordine, simetrie, uniformitate, mic si compact, Scottie prezinta un cap lung, purtat maiestos. Ochii sunt migdalati, de culoare inchisa (caprui, negri), situati adanc in orbite, sub sprancenele proeminente. Are un nas mare si dinti puternici. Exista un stop mai mult sau mai putin evident intre craniu si bot. Urechile sunt ascutite si purtate ridicate pe verticala, la fel si coada sa scurta. Gatul este musculos si scurt. Scottie adult este foarte scund incat corpul lui este situat foarte aproape de sol. Astfel mana unui om tinuta pe verticala ar trebui sa se potriveasca exact intre pieptul cainelui si sol. Are membrele scurte, iar modul in care este frezat il fac sa para si mai mic.

Personalitatea

Scottish terrier-ul este un caine neinfricat si demn, adorabil si plin de calitati. Jucaus si prietenos cand este pui, Scottish-ul se maturizeaza devenind un adult respectabil. Poate deveni suparacios si morocanos cand devine adult. Dispus sa mearga oriunde si sa faca orice, Scottie nu este unul dintre aceia care sa-si ofere afectiunea liber, din proprie initiativa. De obicei, nu va face nimic si va examina situatia inainte de a lua o decizie. Foarte inteligent, dar cu o doza de independenta, Scottie poate fi dificil de controlat in preajma veveritelor, iepurilor si, chiar, a unor pisici.

Relatiile cu familia si casa

Scottish Terrier-ul se simte in largul lui intr-o casa, intr-un apartament sau, chiar intr-o mosie de la tara, atata timp cat sunt oameni in jurul lui. Indiferent de locul in care traieste, Scottie necesita spatiu pentru a alerga, dar trebuie sa aiba curtea ingradita sau o curte interioara asigurata. Rasa se adapteaza cel mai bine alaturi de adultii care se mai simt inca copii.

Cel mai mare dintre cele trei feluri de Schnauzeri, Schnauzerul urias este cunoscut in tara sa de origine, Germania, ca Riesenschnauzer; originea sa exacta se pare ca ar fi undeva in sudul Bavariei.

Ceea ce face ca acest caine sa fie remarcat imediat sunt chiar botul si mustatile mari, de unde si denumirea acestei rase - Schnauzer inseamna bot.

Se crede ca el ar fi rezultatul incrucisarii dogului german cu caini de turma, dar cert este faptul ca acest caine este agil, credincios si devotat stapanului.In Germania este folosit in efective politiei, iar in Statele Unite ale Americii ca ajutor in operatiuni de salvare sau detectarea substantelor ilegale.

Caracteristici

Este pur si simplu o versiune mai mare a Schnauzerului mijlociu. Robust, cu un corp bine cladit, musculatura dezvoltata, osatura puternica, aproape patrata, are un caracter jucaus ce combina inteligenta, atentia, curajul si devotamentul total pentru familie. De asemenea este usor de dresat si are un temperament stabil.

Corpul

compact, solid, este foarte puternic si agil; inaltimea de la greaban la pamant este egala cu lungimea de la greaban la crupa; blana este deasa si tare, foarte sarmoasa, cu subpar moale, aspra pe cap, si are culoare neagra sau “sare si piper”; marimea este 65 - 70 cm la mascul si 60 - 65 cm la femele; de mentionat ca o marime mica va rezulta in forta generala mica, iar o marime exagerata in lipsa de agilitate.

Temperament: “needucat”, este un caine ce tinde sa fie agresiv, de aceea este foarte important sa fie socializat, “scos in lume”, obisnuit cu alti oameni sau alti caini. De asemenea puiul mosteneste trasaturile de caracter ale parintilor, deci atunci cand alegeti un puiut, ganditi-va mai intai in ce scopuri sau mediu vreti sa-l cresteti, acest lucru comunicati-l sii eventualului dresor, deoarece nu orice Schnauzer urias poate fi un caine de familie, asa cum nu orice Schnauzer urias poate fi un bun caine de paza.

Istoricul si originea

Schnauzer-ul este un caine originar din Germania si se imparte in Schnauzer-ul pitic, Schnauzer-ul standard si Schnauzer-ul urias. Dintre aceste trei talii, Schnauzer-ul standard este considerat prototipul, fiind cel mai vechi. Chiar daca aceste tipuri de Schnauzer par a fi similare, toate sunt considerate rase separate.

Toti Schnauzer-ii se crede ca s-au dezvoltat in regatele Wurttemberg si Bavaria, iar Schnauzer-ul standard a fost intalnit peste tot in aceste regate incepand din cel putin 1492. Picturile acelei ere descriu Schnauzer-ul ca un companion al gospodariei. Cainele nu era doar o parte a familiei, dar era utilizat la prinderea sobolanilor si la pazirea carelor in piete.

Aspectul exterior si dimensiunile

Schnauzer-ul este un caine robust, compact. Toate taliile prezinta o roba deasa, sarmoasa cu sparncene groase, arcuite, mustati si barba. Cea mai frecvent intalnita coloratie a robei este cea sare cu piper, dar si cea neagra este, de asemenea, prezenta. In Germania, negrul este culoarea cea mai intalnita la acesti caini.

In Germania, majoritatea Schnauzer-ilor au urechile cupate, dar in Statele Unite, se intalnesc Schnauzer-i atat cu urechile cupate, cat si necupate. Urechile necupate stau ridicate la nivelul capului, iar varful le cade inainte.

Inaltime acestui caine la nivelul greabanului este de 30-36 cm, iar greutatea corporala este, in medie, 5-7 kg.
Personalitatea

Toti Schnauzer-ii sunt caini inteligenti, demni de incredere. Sunt foarte protectivi cu familia lor si sunt caini de supraveghere buni.
Relatiile cu familia si casa

Schnauzer-ul este un caine perfect pentru familie si este destul de tolerant cu copii. Sunt adesea circumspecti cu starinii si isi vor proteja familia prin alertarea proprietarilor in ceea ce priveste prezenta vreunui intrus.
Dresajul

Schnauzer-ii tind a fi caini independenti si nu tolereaza antrenamentul sever, dur sau mustrarile. Sunt usor de antrenat, atata timp cat sunt utilizate tehnici cu recompensare.
Aspecte particulare

Schnauzer-ii uriasi sunt caini inteligenti care se plictisesc usor.

In ideea mentinerii blanii lor curata si neincalcita, neincurcata, perierea si tunderea frecventa sunt necesare. Vizitele la frizer sunt de asemenea necesare pentru mentinerea aspectului clasic Schnauzer-ilor de la nivelul fetei.

Istoricul si originea

Samoyed-ul, cunoscut odata sub numele de Bjelkier dat de catre tribul nomadic Samoyede din Siberia, este un membru al familiei Spitz-ilor regasit de la un capat la altul al Polilor, Nord si Sud. Poporul Samoyede le-a permis cainilor sa se imperecheze intre ei, avand interventii minore in cadrul procesului de selectie. Acest proces a avut ca rezultat aparitia unei rase de caini similari stramosilor lor, lupii. Acesti caini erau utilizati ca si caini de sanie sau de paza de catre poporul Samoyede, protejandu-le turmele de reni. In cele din urma, acesti caini albi imaculati au devenit animale de companie. La sfarsitul anilor 1800, primii Samoyezi au fost importati de catre exploratorul Robert Scott in Anglia, unde rasa s-a dezvoltat si de unde s-a raspandit in intreaga lume.

Aspectul exterior si dimensiunile

Samoyed-ul are un cap masiv, de forma triunghiulara, cu o trufa bine evidentiata, de culoare neagra sau maron. Ochii sunt de nuanta inchisa, oblici si profunzi. Samoyed-ul este cunoscut ca avand buzele cutate, dand impresia unei fete zambitoare, in permanenta. Prezinta urechi de dimensiuni medii, ascutite, verticale (purtate ridicat), usor rotunjite la varfuri. Coada este lunga si stufoasa, bine imbracata cu par si purtata rasucit pe spate. Picioarele sunt robuste si musculoase, iar labele sunt late si acoperite cu par. Blana este deasa si aspra, nefiind ondulata, si prezinta un puf catifelat si dens, care-l protejeaza de frigurile arctice. Culoarea blanii este alb imaculat (cea mai preferata), biscuit, crem si champagne.

La Samoyed-ul adult, inaltimea la greaban este de 53-60 cm la mascul si de 48-53 cm la femela. Greutatea corporala este in medie de 20-25-30 kg la mascul si de 16-20-25 kg la femela.
Relatiile cu familia si casa

Samoyed-ul este un caine de sanie desavarsit, caine de paza si un animal de companie. Infatisarea lor splendida si caracterul loial, supus, a atras atentia multor americani. Adora zapada si sunt fericiti sa alerge si sa se joace cu copiii. Samoyed-ul este tolerant cu alte animale de companie, dar nu trebuie luat pe incredere, deoarece sunt animale in cea mai mare majoritate posesive si pot intra in competitie afectiva cu ceilalti companioni. Va fi de buna voie prietenos cu toata lumea, chiar si cu intrusii. Sunt prea prietenosi pentru a fi utilizati ca si caini de paza, desi latratul lor ii va alarma pe proprietari de prezenta persoanelor straine. Nesilit de nimeni, se va adapta usor la viata de familie si se va intelege bine cu copiii. Nu cauta scandal, dar poate tine piept unui adversar daca este necesar.

Au reputatia de a fi rautaciosi si pot deveni foarte distrugatori daca sunt lasati singuri pentru intervale mari de timp, in mod constant.

Se va adapta bine la traiul intr-un apartament, daca i se acorda suficient timp de plimbare. Este foarte activ in casa, motiv pentru care o curticica este suficienta.

Necesita un volum rezonabil de miscare, avandu-se grija in perioadele cu vreme calda intrucat puful sau lanos inhiba pierderea de caldura produsa in urma exercitiilor, putand aparea probleme diverse.

Blana lor deasa ii face incapabili de a trai in climate foarte calde.

Samoyezii au tendinta de a latra mult, putand deveni zgomotosi.
Dresajul

Sunt caini foarte inteligenti, dar, adesea, prezinta o rezistenta voita, autoimpusa la dresajul obisnuit de supunere. In cele din urma, raspunde la un dresaj ferm, care trebuie inceput la o varsta frageda.

Din moment ce este obisnuit sa munceasca in echipa, calitatile sale pentru care s-a facut remarcat, adesea, nu au oportunitatea sa fie exprimate. Totusi, cand devine atasat de un singur stapan, se dovedeste a fi sociabil, plin de viata, blajin si apt tot timpul sa-i satisfaca stapanului toate cerintele.

Atat nativ, cat si prin dresaj, devin foarte sociabili si excelenti companioni.
Aspecte particulare

Datorita blanii sale dese, Samoyed-ul are tendinta de a prefera perioadele de timp mai racoroase. In perioadele calde, aceasta rasa trebuie supravegheata deoarece sunt predispusi la supraincalzire.

Samoyed-ul necesita o periere si o pieptanare zilnica pentru a ii mentine blana in perfecta stare. Rasa are tendinta de a naparli lent o data sau de doua ori pe an atunci cand este inlaturat si puful profund. Blana ramane alba in mod natural, nenecesitand imbaierea animalului. Imbaierea este dificila datorita desimii blanii, motiv pentru care se pot utiliza sampoanele uscate pentru toaletarea acestuia, din cand in cand. Puteti face asta utilizand pudra de talc, fara parfumant si periati parul.

Origine

Elvetia
Inaltime

M. minim 70 cm
F. minim 65 cm
Greutate

M. 55-80 kg
F. 55-80 kg
Culoarea parului

Rosu cu alb; alb-rosu; toate noantele de rosu in pete; rosu, galben, brun; pete albe pe bot, piept, labe, abdomen si ultima treime a cozii; o pata alba pe frunte si pe bot - caracteristica rasei.
Istoric

Este una dintre cele mai cunoscute rase, avand ca stramos Dogul tibetan; omul de stiinta Keller sustine ca acest dog s-a raspandit in Nepal si India, apoi in China; mai tarziu, a trecut in Orientul Apropiat. S-au gasit in Assiria diferite basoreliefuri, vechi de peste 2500 de ani, pe care sunt infatisati caini cu par scurt, care au o asemanare perfecta cu Saint Bernardul de astazi. Este cunoscut in Egipt din epoca faraonilor. Razboaiele si retatiile comerciale din timpul lui Alexandru cel Mare au adus acest caine, peste Grecia si Italia, in Europa centrala. In Elvetia a fost adus de colonistii romani, care-l foloseau la paza si propietatilor lor.

Aceasta rasa se prezinta in doua varietati care au aceleasi caractere morfologice, deosebindu-se numai prin aspectul si lungimea podului: una cu par lung, mai putin des, neted, putin ondulat, inspre sale si crupe ceva mai ondulat, si alta cu par scurt, aspru, des si bine lipit de corp, la baza cozii parul fiind mai des si mai lung.
Caracter

Cu o alura nobila, Saint-Bernardul are un temeprament bland si un caracter vesel. Dotat cu simt olfactiv deosebit, este curajos, deovtat si afectuos cu stapanul si mai ales, cu copii.
Utilizare

Folosit la inceput ca paznic al locuintelor. Mai tarziu, datorita puterii, simtul sau este remarcabil de orientare si calitatilor olfactive, a fost dresat si utilizat la salvarea oamenilor prinsi sub avalanse sau rataciti in munte, pe care ii gaseste, le semnaleaza prezenta sau ii conduce. Este, de asemenea, un foarte bun insotitor.

Istoricul si originea

Se crede ca Rottweiler-ul din zilele noastre este un descendent al cainilor-pastori din timpurile romanilor, probabil, al mastiff-ului italian. Asa cum romanii si-au extins dominatia de-a lungul intregii Europe, Rottweiler-ul le-a stat alaturi avand rolul de a pastori cirezile de vaci si de a-i apara pe soldati si alimentele acestora de pradatori. Datele istorice au consemnat ca trupele romanilor, in cele din urma, au intrat si s-au stabilit in Germania in anul 74 i.Hr. In acel timp, acoperisurile din olane (tigle) rosii reprezentau stilul arhitectural obisnuit, iar colonia a fost numita Rottweil, o traducere a cuvintelor germane pentru tigla rosie. Aceasta colonie a dat nastere numelui rasei, care a contribuit cu loialitate si curaj la dezvoltarea civilizatiilor romane si germanice.

Aspectul exterior si dimensiunile

Rottweiler-ul este un caine de talie medie, de culoare neagra cu pete ruginii pe obraji si bot, labe si membre. Exista si o varietate de Rottweiler rosie (roscata) cu pete maron. Blana sa este formata din fire de par de lungime medie, drepte si destul de aspre. Capul cainelui este lat cu un bot rotunjit, bine dezvoltat si urechi triunghiulare, lasate. Nasul este mare si negru. Ochii sunt de culoare inchisa, cu o expresie de loialitate si bunavointa. Buzele sunt negre, iar mucoasa lor este pigmentata. Corpul acestui caine este masiv si puternic, musculos si atletic. Rottweiler-ul poseda o forta considerabila si prezinta un piept adanc si lat. Coada este taiata (scurtata in lungime) ramanand una sau doua vertebre coccigiene (piese osoase ale coloanei vertebrale). Rottweiler-ii sunt adesea nascuti cu pinteni la nivelul membrelor posterioare, care sunt amputati, de regula, o data cu coada.

Se sustine ca ar exista doua tipuri de caini Rottweiler:

1.Rottweiler-ul german se pare ca este mai scund, mai indesat si are un cap mai mare si mai butucanos;

2.Rottweiler-ul american este mai inalt, cu picioarele mai lungi si cu capul mai putin butucanos.

In orice caz, sunt crescatori care fac selectii urmarind standardul german, care este in afara celui recunoscut de AKC, in timp ce altii fac selectii urmarind standardul american, acceptat de AKC.

Adultul de Rottweiler are in medie 61-69 cm inaltime la mascul si 56-63 cm la femela. Masa corporala este de 43-59 kg la mascul si de 38-52 kg la femela.

Personalitatea

Rottweiler-ul este un caine cu o personalitate puternica. Este calm, usor de dresat si educat, curajos si devotat proprietarului si familiei sale. Este un caine extrem de protector, aparandu-si familia cu inversunare. Sunt luptatori puternici, care par a fi imuni la durere. Sobru, ponderat, loial, sigur pe sine, Rottweiler-ul necesita stapani care il pot domina si manipula. Dresajul ferm si meticulos este esential pentru acest caine, altfel puteti sfarsi prin a avea un caine extrem de puternic, independent si peste masura de agresiv.

Este un caine de paza nativ, cu un caracter bland si usor de cizelat. Sunt foarte inteligenti si si-au dovedit abilitatile in cadrul institutiilor politienesti, militare sau vamale de-a lungul multor secole.

Acest caine necesita multa companie si timp pentru socializare pentru a avea cu adevarat un exemplar reusit. Prietenii si rudele familiei sunt, in general, primiti cu entuziasm. Strainii nu pot trece mai departe de trotuar.

Latratul este adesea rezervat pentru intrusii nedoriti.

Relatiile cu familia si casa

Rottweiler-ul este un caine de companie pretabil pentru persoanele care sunt in cautarea unui prieten loial si a unui caine de paza credincios. Proprietarii impartasesc o legatura puternica cu cainii lor de companie; totusi, rasa nu este cunoscuta pentru abilitatea de a realiza relatii de prietenie rapide cu strainii. Adesea vazuti ca o amenintare de catre Rottweiler-i, strainii pot fi intampinati cu o reactie agresiva. Acest caine nu prea este indicat familiilor cu copii mici datorita fortei si posibilei intolerante fata de poznele copiilor. Rottweiler-ul se bucura sa fie singurul caine al familiei. Poate fi agresiv cu alti caini, motiv pentru care trebuie tinuti in lesa in spatiile publice.

Cand un caine Rottweiler este complet educat si dresat, va fi un bun tovaras de joaca pentru copii. Va accepta pisicile si alte animalute de casa atata timp cat a avut o experienta pozitiva cu acestea in timpul copilariei.

Rottweiler-ul se va acomoda sa traiasca intr-un apartament, daca i se acorda suficient timp si spatiu pentru miscare. Sunt caini relativ inactivi in interiorul caminului, astfel ca o curticica este suficienta pentru a-l face fericit.

Dresajul

Rottweiler-ii sunt caini extrem de inteligenti si sunt utilizati de secole datorita curajului lor recunoscut ca si caini de paza. De la inceputul secolului al XX-lea, rasa a fost utilizata ca si caini politisti. Rottweiler-ii sunt nerabdatori si doritori sa invete. Din nefericire, unele persoane au ales sa profite de entuziasmul Rottweiler-ului pentru a-i invata si antrena sa fie agresivi. Acest lucru a avut ca rezultat crearea unei reputatii proaste pentru rasa, reputatie pe care proprietarii si crescatorii de caini Rottweiler au incercat cu disperare s-o reabiliteze. Cu un dresaj adecvat, Rottweiler-ul poate deveni un membru al familiei, indragit si devotat.

Datorita taliei lor, dresajul trebuie instituit de timpuriu, inca de cand cainele este mic si trebuie luat in serios pentru a va putea asigura ca exemplarul dumneavoastra nu va deveni agresiv.

Aspecte particulare

Unii caini Rottweiler sforaie in timp ce dorm si, ocazional, ca urmare, tusesc. Aceasta nu implica o problema de sanatate pentru caine. Totusi, daca tusitul este un fenomen frecvent, in special, in timp ce cainele dumneavoastra de companie doarme, acesta poate fi un indiciu al prezentei unei afectiuni cardiace sau pulmonare. Acestea sunt probleme grave care ar trebui tratate imediat.

Rottweiler-ul ar trebui periat cu o perie din par de porc de circa doua ori pe saptamana. Aceasta este o regula generala pentru toate rasele de caini cu parul scurt. O manusa-perie este adecvata pentru efectuarea unui periat meticulos. Perierea stimuleaza cresterea parului nou, sanatos si inlatura parul uzat, pregatit sa cada. Aceasta activitate va permite stabilirea unei legaturi cu cainele. Demararea acestui regim in timp ce cainele dumneavoastra de companie este inca pui, este o cale eficienta pentru inceperea unei relatii apropiate si bazata pe incredere. Imbaiati-l numai cand este absolut necesar. Rottweiler-ul este un caine ce naparleste sezonier si nu excesiv.

Rottweiler-ul este un caine ce necesita un volum suficient de miscare. Alergatul in spatiile deschise (paduri sau campurile neimprejmuite) ii vor face foarte fericiti, neavand nici o intentie de a se departa de dumneavoastra. Inotul si alergatul pe langa bicicleta sunt activitati perfecte pentru consumarea energiei acestui caine „sportiv” din nastere. Rottweiler-ul se va bucura intotdeauna sa recupereze mingea pe care i-o veti arunca.

Catelele de Rottweiler sunt foarte prolifice, nascand in mod frecvent pana la 12 catei.

TARA DE ORIGINE:
Anglia

APTITUDINI:

este un animal de companie

DIMENSIUNI

Inaltimea la nivelul greabanului este de aproximativ 35 cm iar greutate de aproximativ 7kg

BLANA

este formata din par scurt, de culoare neagra, gri-argintiu sau bej, toate cu o masca neagra.

INGRIJIREA NECESARA

Trebuie acordata atentie cutelor de pe fata, din cand in cand, acestea trebuind fi curatate cu o solutie speciala. Parul care cade poate fi indepartat usor cu 0 perie din cauciuc.Cand este necesar, puneti-i picaturi in ochi.

CARACTER

Cainii din aceasta rasa sunt caini de incredere, maleabili, calmi in interior, sociabili, sensibili, cu un foarte dezvoltat simt al umorului, foarte afectuosi si inteligenti. Multi dintre ei sforaie.

DRESAJ

Acesti caini trebuie dresati printr-o abordare blanda, prietenoasa. Sunt sensibili la tonalitatea vocii dumneavoastra, facand ca pedepsele severe sa nu fie necesare.

COMPORTAMENT SOCIAL

Cainii din aceasta rasa se inteleg bine cu alti caini si animale din gospodarie, si, de asemenea, se comporta impecabil atat cu copiii, cat si cu musafirii. Nu uitati ca au nevoie de multa atentie si devin gelosi daca atentia stapanului se indreapta spre altcineva.

EXERCITII

Daca vremea este buna, le place sa zburde si sa alerge in exterior.Daca vremea este caniculara, nu-i lasati prea mult timp afara si asigurati-va ca au un loc racoros unde sa se odihneasca pe timpul zilei.

Istoricul si originea

Labrador Retriever-ul isi are originile din Newfoundland si nu din Labrador, asa cum ii sugereaza numele, desi ambele regiuni sunt localizate in estul Canadei. Este posibil ca, confuzia geografica sa fi condus la denumirea rasei. Date exacte cu referire la cum a ajuns acest caine sa populeze Newfoundland nu sunt cunoscute. Prima consemnare inscrisa cu privire la rasa, respectiv, o scrisoare redactata de un calator prin acea regiune, dateaza din 1822. Pescarii au adus caini in Marea Britanie la inceputurile secolului al XIX-lea. Initial, cainii erau impartiti intr-o varietate cu blana abundenta, lunga cunoscuta ca si Newfoundland de talie mare si o varietate cu blana aspra, mai scurta numita Newfoundland inferior sau cainii Sf. Ion. Labrador Retriever-ul din zilele noastre se trage, probabil, din acest caine al Sf. Ion, iar rasa cunoscuta acum ca si Newfoundland din Newfoundland de talie mare.

Aspectul exterior si dimensiunile

Exista doua tipuri de labradori, englezesc si american. Rasa englezeasca de Labrador, provine din Anglia, din fondul britanic al rasei. Aspectul lor exterior este diferit, fiind masivi si butucanosi. Rasa americana de Labrador provine din fondul american de labradori, fiind mai inalti si mai uscativi. Labrador Retriever-ul un caine de talie medie, puternic, bine-legat, mai lung decat inalt care poseda o conformatie echilibrata, atletica, cu simturi bine dezvoltate, aspecte ce-i permit sa-si indeplineasca indatoririle de caine de vanatoare recuperator, precum si de membru al familiei.

Jack Russel Terrier

Numeroase fotografii din secolul XIX arata existenta a unui terrier, alb cu pete colorate pe cap si pe corp, în Anglia, care seamana exact cu Parson Jack Russell terrierul din zilele noastre. Pastorul anglican John (Jack) Russell (reverend), s-a nascut în 1795 în Dartmouth (Anglia), el este întemeietorul rasei Parson Jack Russell Terrier.

John Russell pasionat de vânatoare si calarit, ca si tatal sau, si-a dorit un câine desavârsit pentru vânatoare. Primul câine al lui, ascultând de numele TRUMP, o femela de culoare alba cu pete pe cap. Fotografia lui Trump si astazi sta agatat pe peretele castelului Sandrigham, din Anglia si este în proprietatea reginei. John Russell a încercat diferite încrucisari de terrieri de aceeasi culoare sau pestrite, alegând din diferite canise de terrieri.

Pe langa vanatoare acesti caini erau buni pentru a curata fanul cailor de soareci si sobolani. Parson Jack Russell-ul este dusmanul desavarsit al rozatoarelor.
John Russell marea parte a vietii a trait-o in Swymbridge, in 1873 era unul din fondatorii “Kennel Club”-ului, era un apreciat arbitru la expozitiile de terrieri. Dupa moartea sa a ramas o grupa de terrieri care se numeau la inceput
“Working Terrier”.

In anii treizeci a aparut ideea de a numi rasa “Jack Russell” ca urmare a eforturilor depuse de John Russell in favoarea acestei rase. Dupa al doilea razboi mondial rasa a devenit din ce in ce mai cunoscuta in Europa, mai ales în cadrul vanatorilor si calaretilor. In 22 ianuarie 1990 “Kennel Club”-ul si FCI -ul a recunoscut rasa si ia dat standarde legale cu numele de “Parson Jack Russell” terrier.

In aceasta rasa existau cani cu diferente de inaltimi de aproximativ 10 cm, FCI-ul a hotarat sa desparta aceata rasa, si in 14 decembrie 2000 sa despartit rasa in doua. Cei cu picioarele scurte au devenit Jack Russel Terrier, iar cei cu picioare mai lungi Parson Russell Terrier.

Jack Russell Terrier-ul are un temperament caracteristic, foarte energic, sunt foarte adaptabili la orice situatii de viata. Sunt foarte jucausi, inteligenti, haiosi si foarte mari sportive, ei nu prea cunosc frica sunt foarte indrazneti, au o expresie atenta.

Un Jack Russell trebuie sa fie conform standardului de culoare alba cu pete pe corp, petele sa nu depasesca 30% pe suprafata corpului, petele pot fi de culoarea neagra si maro sau combinatii ale acestora. Parul trebuie sa fie tare, dens strans pe corp, cu fir neted, aspru sau sarmos.

Inaltimea ideala a Jack Russell Terrier-ului, la greaban este de 25-30cm, greutatea ideala este 5-6 kg.

Cainii Jack Russel Terrier au o longevitate si o stare de sanatate buna, in conditiile in care sunt ingrijiti corespunzator putand trai intre 14-21 ani.

Istoricul si originea

Husky Siberian a aparut pentru prima data in Asia de Nord, fiind utilizat ca si caine de sanie de catre populatiile normandice. Rasa a fost adusa in Alaska in 1909. In acel an, primul atelaj de husky-ii a intrat in concurs la ” Alaska Sweepstakes Race”, si in cativa ani Husky-ii Siberieni castigau cursele de sanii, devenind caini respectati datorita puterii si rezistentei lor incredibile. Astazi, Husky a devenit un caine de companie popular si indragit in intreaga America de Nord. Husky-ul Siberian este incadrat in grupa cainilor utilitari si a fost pentru prima data inregistrat in American Kennel Club in 1930.

Aspectul exterior si dimensiunile

Husky siberian este un caine de talie medie, puternici si bine consolidati. Rasa este prezenta intr-o varietate larga de culori, de la negru pana la alb imaculat. De remarcat sunt si varietatea de pete de la nivelul capului, neintalnite la alte rase. Varietatile de culori includ: - varietatea alb cu negru: de la culori deschise (diluate) pana la inchise; - varietatea rosu cu alb: de la culori deschise (piersiciu, portocaliu) pana la cele inchise (chocolate, maron); - varietatea gri cu alb: de la argintiu pana la cenusiul specific lupului salbatic; - varietatea negru murdar cu alb: in culoarea zebelinei (rosu-portocaliu cu extremitatile negre); - varietatea agouti cu alb: face referire la coloritul coyotului a carui blana prezinta o nuanta de gri inchis; - varietatea alb simplu, imaculat: nu trebuie confundata cu Samoyed-ul. Diferitele pete sunt acceptate, cel mai frecvent fiind intalnite desenele pestrite, multicolore.

Personalitatea

Husky-i siberieni sunt animale care stiu sa se faca placute si au o capacitate extraordinara de a se adapta diverselor stiluri de viata. Agreaza climatele temperate si reci si adora spatiile largi in care sa poata hoinari; totusi, si cei care sunt crescuti intr-un apartament o duc bine. Husky siberian este prietenos si nu este renumit ca fiind un caine galagios sau agresiv. Deoarece ei au fost, initial, creati pentru a calatori pe distante lungi, au o energie debordanta si adora sa faca miscare.
Relatiile cu familia si casa

Husky siberian se intelege foarte bine cu copii sau alti caini. Aceasta rasa este indicata persoanelor care detin pentru prima data un animal de companie si care se pot acomoda nevoilor de miscare si intretinere ale cainelui. Totusi, Husky trebuie tinut sub control tot timpul, deoarece este o fire curioasa, avand tendinta de a se pune in pericol de multe ori. Daca beneficiati de o curte, este esential ca aceasta sa fie imprejmuita, pentru a preveni escapadele Husky-ului.
Dresajul

Husky siberian este un caine inteligent, agil si usor de dresat. Aceasta rasa a efectuat eroic operatiuni de cautare si salvare in regiunea arctica. Sunt jucausi, dar in acelasi timp si responsabili.